Coltica si catelul de usturoi

 

În grădina din zăvoi,
Printre frunze de trifoi,
Zburda veselul Colţică,
Un căţel cu coada mica

Cu lăbuţa dinapoi,
Dintr-un ghem de muşuroi,
Scoate ceva mărunţel,
Mult mai mic decât e el

“Sunt catel, dar nu ca tine,
Hai şi joacă-te cu mine…
Nu port lesă şi nici ham ,
Şi nu stiu să fac ham, ham!”

Crezând că-i ceva gustos,
Ia grăunţele de jos
Şi zdrobindu-l între dinţi,
Colţică-şi iese din minti!

Mârâie, se dă de-a dura:
“Ce tare mă pişcă gura!”
Latră, urlă ca turbat :
,,Cine pe cine-a muşcat?’’

Am crezut că eşti de soi,
Nu căţel de usturoi !
Iute eşti şi musti prea tare…
Lacrimi am de supărare

Mămica mea îmi spunea
Că eşti un căţel sadea!
Şi eşti bun, la o adică,
Când am guturai şi gripă.

coltica1
coltica3

coltica2

Un comentariu la Coltica si catelul de usturoi

  • Florin A Petrache  spune:

    Morala este ca nu intotdeauna ceea ce stii despre ceva sau cineva este si real!

    Nu tot ceea ce tu crezi,
    Este si ceea ce vezi!

Scrie un raspuns:

Puteti utiliza aceste taguri HTML : <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>