DEVENIREA. O noapte in desert. (2)

spirala cunoasterii

În faţa mea, de nicăieri şi de niciunde, şi-a făcut apariţia o scară circulară, cu treptele de jos şubrede, dar privind în sus spre ea, îmi dădeam seama că scara devenea tot mai solidă, având trepte din oţel cu străluciri ce par să iasă din firescul lucrurilor.

Îmi doream să văd unde duce aceasta scară, am început să urc treptele, la început şovăielnic, cuprinsă de emoţia necunoscutului, de ceea ce aş putea să descopăr dincolo de ea, urcam cu oarecare teamă, dar şi o nemarginită, şi impetuoasă curiozitate.

Dar pe masură ce urcam, mi-am dat seama că sunt din ce în ce mai tulburată. Am început să plâng, la început un plâns mocnit, înăbuşit, ca mai târziu, cu fiecare treaptă pe care o urcam, uimită de ceea ce descopeream în mod continuu, plânsul îmi părea să devină tot mai zgomotos, tot mai de nestăpânit, aidoma curgerii năvalnice a unei cascade.

După fiecare treaptă pe care o urcam, mă uitam în spate şi atunci eram îngrozită că fiecare treaptă dinapoia mea, dispărea într-o lume abisală. Era o privelişte apasătoare în faţa mea, se întindea un lung şir de trepte despre care nu ştiam nimic, nici unde duc, nici dacă aveau un capăt, iar privind mereu în spate, domneau propriile mele emoţii: tristeţea, supărarea, nerăbdarea, îndoiala, neîncrederea, iar în faţa mea se deschideau întocmai ca petalele unui lotus : acceptarea, răbdarea, liniştea, libertatea, încrederea, iubirea născută din iertare. Şi să nu uităm că lotusul îşi are rădăcinile în mâl, aşa cum le-am avut şi eu când m-am hrănit cu toate emoţiile negative amintite.

Acea scară nu era altceva decât scara sufletului meu, treptele reprezentând diferitele etape ce-mi conturau chenarul vietii şi convingeri legate de propriul meu sine, care se cereau transformate, prin renunţări la obiceiuri şi tipare învăţate, ( dezvăţul de ele) fie prin senzaţii, argumente sau observând cum fac alţii, fie descoperind singură prin încercări şi erori, uneori prin eşecuri…

Am învăţat să privesc din alt unghi eşecul şi anume că acesta nu este un eşec în sine, ci important este ceea ce gândesc eu despre mine în momentul eşecului. Mintea mea dă valoare evenimentului, precum mintea omului atribuie valoare de diamant unei pietre.

În acea noapte am coborât în mine să-mi privesc amintirile… şi le-am simţit foşnind lin, le-am răscolit cenuşa şi am găsit scântei care mă ardeau încă. Ecoul surd al amintirilor mele îmi spulberau simţirea.

(VA URMA)

Scrie un raspuns:

Puteti utiliza aceste taguri HTML : <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>