Frica

frica

neale-walshScrisoare de la Neale Donald Walsch
Dragii mei prieteni,

În urmă cu câteva zile, mi-a scris o femeie, întrebându-mă dacă este în regulă să le împărtăşească altora, în mod deschis şi sincer, fricile cu privire la lucrurile care se întâmplă în viaţa ei. Ea a simţit că, făcând acest lucru, le oferea altora un exemplu – ceea ce făcea posibil ca şi ei să fie deschişi şi sinceri cu privire la fricile lor – şi, astfel, să şi le vindece.

Ea a vrut să ştie dacă, în conformitate cu mesajul din Conversaţii cu Dumnezeu, acest lucru are sens, din punct de vedere spiritual. În timp ce îi formulam răspunsul, mi-am dat seama că scriam ceva ce aş vrea să vadă şi să citească toată lumea. Este unul dintre cele mai exacte, mai concise, mai clare şi mai raţionale discursuri, din punct de vedere spiritual, care mi-a parvenit cu privire la Calea şi Motivul Vieţii.

Sunt emoţionat să vi-l împărtăşesc vouă, membrii echipei mele spirituale, din partea Departamentului Apreciere la Justa Valoare. Vă rog să nu ezitaţi să-l împărtăşiţi oricui şi oriunde doriţi. Iată care este acest răspuns:

Draga mea Jeanette,
aşa cum am înţeles eu, Sufletul migrează (într-un fel), din Împărăţia Absolutului (numită şi Împărăţia Spiritualului), în Împărăţia Relativului (numită şi Împărăţia Fizicului), pentru a experimenta, pe deplin, Plenitudinea a Cine şi Ce Este cu Adevărat – şi anume… Divinitate întrupată.

Cea mai mare dorinţă a lui Dumnezeu este să poată să aibă experienţa Lui Însuşi, în toată splendoarea sa. Cu toate acestea, în Împărăţia Absolutului nu există nimic altceva, în afara de Dumnezeu… nimic altceva, în afară de slavă… şi astfel, Dumnezeu se poate cunoaşte în mod absolut, dar experienţa Lui Însuşi se poate produce numai în Împărăţia Relativului, unde Totalitatea lui Dumnezeu există în termeni relativi.

De aceea noi experimentăm, în viaţa fizică, ceea ce numim „bine” şi „rău”, „fericire” şi „nefericire”, „bucurie” şi „durere” – şi toate celelalte stări pe care conştiinţa noastră limitată ne face să le definim ca „dualitate” în vieţile noastre.

Totuşi, atunci când gradul nostru de conştientizare creşte, începem să vedem totul ca pe o Singură Energie – ar trebui să o numesc Esenţa Esenţială – care se manifestă, pur şi simplu, în forme diferite. Pentru exemplificare, să folosim dualitatea aparentă „fierbinte” – „rece”. De multe ori, vedem aceste stări ca două lucruri diferite – chiar „opuse” –dar, dacă le privim de la distanţă, vom vedea că ele sunt, pur şi simplu, grade diferite ale ACELUIAŞI lucru (pe care îl numim temperatură).

În acelaşi mod, fiecare aspect al vieţii este, pur şi simplu, acelaşi lucru – Divinitatea – care se exprimă în grade diferite. Chiar şi Frica este Iubire, pur şi simplu – Esenţa Esenţială – exprimându-se într-o mai mică măsură. Dacă nu am iubi nimic, atunci nu ne-am teme de nimic. Poţi să înţelegi asta?

După ce înţelegem acest lucru, nu mai condamnăm nimic, nu mai criticăm nimic nu mai respingem nimic, ci îmbrăţişăm şi acceptăm totul în Viaţă, ca Expresia Perfectă a Perfecţiunii înseşi.

În acest fel, energia pe care o ţinem în jurul oricărei situaţii date, a oricărui eveniment sau circumstanţă, se schimbă substanţial, trecând de la ceea ce am numi „negativ”, la ceea ce numim „pozitiv” – iar acest lucru, la rândul său, modifică substanţial energia pe care o proiectăm, pe care o degajăm, cu privire la orice eveniment. Răspândind energia noastră pozitivă peste toate circumstanţele şi evenimentele, experienţa pe care o avem cu privire la acele circumstanţe/evenimente se schimbă. Nu mai „suferim” – deşi am putea avea încă dureri (fizice sau sufleteşti).

În Conversaţii cu Dumnezeu, ni se spune că „durerea” este un fenomen obiectiv, în timp ce „suferinţa”, este rezultatul a ceea ce gândim despre durere. Suferinţa apare atunci când gândim că „durerea noastră nu ar trebui să se întâmple. Că e un lucru greşit. Că este nedrept etc”. Cu toate acestea atunci când ne acceptăm durerea ca Expresia Perfectă a Perfecţiunii însăşi (aşa cum ar putea-o simţi o femeie în chinurile facerii), suferinţa noastră se disipează şi se dizolvă. Durerea poate să rămână, dar suferinţa dispare.

Nici chiar moartea nu este trăită într-un mod negativ, ci ca Următorul Eveniment Perfect…

Acum, tu m-ai întrebat despre Frică – şi sunt de acord cu tine că a vorbi deschis şi sincer (şi chiar pe larg), despre Fricile noastre, poate fi un lucru extraordinar de benefic. Conversaţii cu Dumnezeu spun: „Lucrurile cărora li te împotriveşti, rezistă, iar cele pe care le priveşti în faţă, dispar. Adică, încetează să mai aibă forma lor iluzorie.” Acesta a fost unul dintre cele mai importante mesaje care ne-au fost transmise prin Conversaţii cu Dumnezeu.

Deci, da, a vorbi despre Frica noastră este într-adevăr un lucru dătător de putere. Şi da, sunt de acord cu tine: acest lucru le dă un exemplu celorlalţi, permiţându-le „să fie în regulă” cu faptul că şi ei au Frici… şi să se simtă confortabil să vorbească despre ele.

Ceea ce mai observ, referitor la acest lucru, este că îţi trebuie curaj ca să îl faci. Să trăieşti în conformitate cu conceptele teologice avansate, din Conversaţii cu Dumnezeu (care nu sunt nimic altceva decât clarificări ale afirmaţiilor celor mai mari adevăruri din toate marile religii ale lumii) nu este un lucru uşor. (Până când devine uşor. Până când devine o a doua natură. Până când exprimă, uşor şi continuu, ADEVĂRATA noastră natură).

Aşadar, chiar dacă nu ne-ai împărtăşit „povestea” ta, ca să auzi imnuri de laudă pentru curajul tău, totuşi e de înţeles şi justificabil să le auzi. Cu toţii recunoaştem curajul, atunci când îl vedem – şi e firesc să ne dorim să-l lăudăm.

Ai spus aici că vorbeşti despre fricile tale, nu pentru a primi laude pentru curajul tău, ci pentru a le oferi un exemplu celorlalţi – care ar putea avea şi ei frici în vieţile lor, dar care au reţineri în a le discuta. Intenţia ta nu reduce, în niciun fel, curajul de care e nevoie pentru a-ţi înfrunta viaţa – aşa cum ai făcut tu. De aceea ţi-am scris, ca răspuns la scrisoarea ta, următoarele lucruri:

Eu mă alătur grupului de oameni care ţi-au spus cât de curajoasă eşti! Ştiu că vei atinge multe vieţi, ca urmare a faptului că ţi-ai ales să îţi trăieşti viaţa ta, astfel.

Susţin fiecare cuvânt din răspunsul pe care ţi l-am dat! Şi nu am deloc impresia că eşti destul de confuză, ci că eşti foarte clară în fiecare cuvânt pe care l-ai scris. Mai ales în afirmaţia ta, care sintetizează totul: Oare n-ar fi mai bine ca în loc să evităm comportamentele generate de frică, mai bine să acceptăm – să le acceptăm ca fiind minunate, deoarece, acum că sunt la suprafaţă, pot fi explorate şi astfel se vor risipi în mod natural? Această frază este mesaj pur al Conversaţiilor cu Dumnezeu, reformulate şi afirmate cu alte cuvinte.

Ai înţeles lucrurile perfect, prietenă. Iar acum, fie să cunoşti şi să primeşti binecuvântarea lui Dumnezeu şi ocazia glorioasă pe care ţi-a dat-o, de a exprima gloria Divinităţii Însăşi – în, ca şi prin tine.

Întru iubire,

Neale Donald Walsch
(autorul seriei de cărţi Conversaţii cu Dumnezeu, publicată de Editura For You)

Scrie un raspuns:

Puteti utiliza aceste taguri HTML : <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>