aguri

DEVENIREA. O noapte in desert. (2)

În faţa mea, de nicăieri şi de niciunde, şi-a făcut apariţia o scară circulară, cu treptele de jos şubrede, dar privind în sus spre ea, îmi dădeam seama că scara devenea tot mai solidă, având trepte din oţel cu străluciri ce par să iasă din firescul lucrurilor.

Îmi doream să văd unde duce aceasta scară, am început să urc treptele, la început şovăielnic, cuprinsă de emoţia necunoscutului, de ceea ce aş putea să descopăr dincolo de ea, urcam cu oarecare teamă, dar şi o nemarginită, şi impetuoasă curiozitate.

Dar pe masură ce urcam, mi-am dat seama că sunt din ce în ce mai tulburată...

Citeste mai mult

DEVENIREA. O noapte in desert. (1)

Nu poţi atinge zorile decât străbătând cărările nopţii.
Kahlil Gibran

Un deşert, aşa cum imaginaţia mea îl aduce în faţa ochilor, cu nisipul fin, de un galben cenuşiu, cu dune şi orizonturi atât cât poate cuprinde adâncimea privirii mele, eu, singură în propriul meu întuneric.

Am preferat să păşesc singură dar sigură în întuneric decât să fiu în lumina altcuiva, fiind gata, ca orice căutător care se caută pe sine însuşi, să merg până la capătul deşertului… conştientă fiind că oricât de grea este călătoria, nu pot pierde mai mult decât am – oricat de mult aş pierde!

Nu aveam de unde să ştiu că este o călătorie care mă duce către mine însămi , fiind o cale de a mă transforma în ceea ce sunt cu adevărat.
Călătoresc din locul în c...

Citeste mai mult