creierul

Creierul si microbiomul din colon

Acum mai bine de 2500 de ani, Hipocrate spunea: “Toate bolile incep in intestin “. Inclusiv cele ale creierului! Abia astazi, medicina a fost capabila sa demonstreze cat de multa dreptate avea.

Există peste 100 de miliarde de organisme în intestin, care reprezintă 3/4 din sistemul nostru imunitar.

Știați că?

Microbii sunt prezenți pe toate suprafețele organismului uman. Cea mai mare cantitate de microbi se găseşte insa în intestine, alcătuind microbiomul intestinal uman. Însă microbii există peste tot în ecosisteme distincte atât pe diverse suprafețe de pe piele, dar mai ales pe mucoasele organismului. Avem astfel un microbiom al pielii, un microbiom al ochilor, un microbiom al sinusurilor, al mucoaselor aparatului respirator, al mucoaselor genito-urinare şi, bineînțeles, al sistemului digestiv, microbiomul intestinal.

În natură însă, lucrurile nu funcționează izolat, microbii de pe mucoasele organismului sunt organizați în ecosisteme cu o foarte mare diversitate, biodiversitate ce le asigură stabilitatea şi rezistența la invadatorii străini, cum ar fi agenții patogeni. Microbiomul sănătos are în primul rând un rol de protecție împotriva patogenilor, dar mai mult, descoperirile recente ne arată că bacteriile din noi sunt mult mai mult implicate în funcționarea întregului organism, la un nivel la care nu ne-am fi aşteptat.

Hipocrate, părintele medicinei din toate timpurile, spunea încă de acum 2400 de ani că „Toate bolile încep din intestin“. A trebuit însă să treacă peste două milenii pentru ca noi să putem verifica intuiția părintelui medicinei. S-a descoperit astfel de curând că microbiomul intestinal este implicat în dezvoltarea unor boli precum colita ulceroasa, boala Crohn, colonul iritabil, constipația, diareea şi altele. Deşi era de aşteptat pentru bolile intestinale, surpriza uriaşă a venit când ştiința a confirmat legătura foarte strânsă a microbiomului intestinal cu alergiile, cu bolile autoimune (poliartrita, psoriazisul, diabetul de tip 1, lupusul), cu bolile metabolice (obezitatea, malnutriția), cu bolile neurologice (scleroza multiplă, Parkinsonul, migrenele, demența), cu bolile psihologice (depresiile), cu bolile renale şi cu foarte multe alte boli care aparent nu au legătură directă cu intestinele.

Pentru prima dată în toată istoria medicinei s-a stabilit o corelație directă între afectarea microbiomului de la nivel intestinal şi restul organelor din corpul uman. Au apărut multe produse cu bacterii „probiotice“ create în laboratoare, cu scopul de a ameliora microbiomul intestinal, care au avut rezultate foarte diverse. Însă unii specialişti au înțeles că microbiomul este un ecosistem extrem de complex, care nu poate fi ameliorat tot timpul doar prin introducerea unei specii sau omorârea cu antibiotice a alteia, astfel că s-a hotărât pentru prima dată să încerce „transplantarea“ întregului ecosistem microbian, nu doar a unor bacterii izolate.

In mod concertat, aceste rezultate demonstrează că microbiomul intestinal poate răspunde rapid la schimbările de dietă şi că o cunoaştere profundă a mecanismelor care influențează balanța bacteriană și o înțelegere a importanței menținerii echilibrului dintre speciile bacteriene pot să conducă la utilizarea dietelor individualizate ca mijloc de modulare a microflorei bacteriene în scopul profilaxiei sau tratamentului pentru o serie largă de afecțiuni.

Toate bolile, inclusiv cele ale creierului incep in intestin.

De multe ori ni se spune ca mintea, gandurile influenteaza starea de sanatate a corpului dar de prea putin ori se vorbeste despre cum influenteaza corpul sanatatea creierului. Neuro-psihiatrii ignora modul in care dezechilibrele din corp cauzeaza boli ale creierului ca depresie, dementa, schizofrenie, parkinson etc. Trateaza pacientii ca si cum capul ar fi deconectat de restul corpului.

De aceea nu se cauta tratamente pentru depresie spre exemplu in intestin sau pentru autism in sistemul imunitar. Cercetarile moderne fac insa legatura intre bolile creierului si dezechilibrele din intestin si din sistemul imunitar.

Creierul si microbiomul din intestine formeaza o unitate. Un fapt interesant este acesta: creierul si intestinul se formeaza in embrion in acelasi loc dupa care se despart, un organ merge sus, celalalt jos. Dar cand 2 celule au fost candva conectate pastreaza mereu amintirea acestei conexiuni. Astfel, microbiomul din intestin are comunicare directa cu creierul. Cele mai multe mesaje pleaca dinspre intestin spre creier si nu invers. Ce mananci afecteaza direct populatiile de bacterii din intestin iar acestea afecteaza direct creierul. Multi oameni de stiinta se refera la intestin ca la al 2-lea creier pentru ca functioneaza ca un fel de al 2-lea sistem nervos. Relatia dintre creier si intestin este totodata fizica si chimica: neurotransmitatorii – serotonina, oxitocina, dopamina, norepinefrina etc. sunt produsi in intestin. Daca intestinul este sanatos productia de neuro-transmitatori din intestin duce la stabilizarea starii de bine, a dispozitiei psihice. Astfel depresia de exemplu isi are originea in dezechilibrele aparute in microbiomul din intestin.

Microbiomul este reprezentat de totalitatea microorganismelor (bacterii, virusuri, protozoare ș.a.) care se găsesc în relație cu corpul uman. Denumirea de microbiom are și un sens genetic, de totalitate a genelor microbiene dintr-un organism (metagenom, genom bacterian), dar mai ales un sens ecologic, de biom (totalitatea ecosistemelor microbiene).

Factori care favorizeaza bolile creierului

Alimentatie: zahar, fainoase rafinate (gluten – paine, patiserie, paste), uleiuri rafinate
Calitatea somnului
Stress
Prezenta metalelor grele – mercur, plumb, arsenic, cadmiu (din fumul de țigară), fier
Dezechilibre la nivelul tiroidei (Hipotiroidie)
Dezechilibre in functionarea intestinului (afectarea sistemului microbiotic)
Dezechilibre in functionare ficatului
Toate produc dezechilibre hormonale care perturba functionarea optima a creierului

Schimba bio-chimia corpului si vindecarea se va produce!

Sursa: brokenbrain.com

psiholog

Cum va alegeti psihologul?

In evidentele Colegiului Psihologilor din România sunt inregistrati peste 13000 de psihologi. Cum il puteti gasi pe cel mai potrivit?

Psihologul si clientul lucreaza impreuna, deci, la fel ca intr-o casnicie, potrivirea este importanta. “Chimia” relatiei cu psihologul este critica, asa ca nu va temeti sa puneti intrebari inainte de alege! Cautati persoana cu care sa va simtiti confortabil si care va inspira incredere!

Cel mai bun mod de a contacta un psiholog este prin telefon. Primul indiciu de compatibilitate este dat de senzatiile pe care le simtiti la auzul vocii sale. Este o voce calma, autoritara, placuta, incurajatoare, energica? Care este impresia dominanta?

Puneti apoi intrebarile practice:

Este licentiat?
Accepta pacienti noi?
Ce experienta are si in ce domenii ale psihologiei exceleaza?
Ce categorii de pacienti prefera? Femei, barbati, copii, adolescenti, cupluri, familii?
Cum abordeaza tratamentul?
Care sunt instrumentele pe care le considera cele mai eficiente?
Care sunt tarifele si modalitatile de plata?

S-ar putea sa va doriti un psiholog cu care sa puteti impartasi opinii religoase sau culturale. Unii psihologi sunt mai deschisi in dezvaluirea informatiilor si parerilor personale decat altii. Nivelul de compatibilitate si intelegere in comunicare, precum si afinitatile de personalitate, pot fi un indicii pretioase ca veti colabora mai usor sau mai dificil cu psihologul.

In timp ce faceti aceasta evaluare, psihologul va va evalua de asemenea, pentru a se asigura ca terapia sa are sanse de succes. In caz ca nu se va considera potrivit va recomanda din proprie initiativa un coleg cu mai multa experienta in aria de specialitate necesara.

Asadar, nu ezitati sa fiti PRIMUL care pune intrebarile!

psihoterapia

Cand e bine sa iei in considerare psihoterapia?

Atunci cand calitatea vietii tale lasa de dorit, psihoterapia te poate ajuta.
Daca te simti furios, nelinistit sau depresiv pentru o perioada lunga de timp si nu poti sa-ti restabilesti singur bunastarea emotionala, un psiholog te poate indruma sa-ti identifici cauzele subtile ale problemelor si cum sa le vindeci.

Ce semne indica probleme psihologice profunde?

Simti un sentiment coplesitor si prelungit de neputinta, inutilitate, teama sau tristete.

Iti este greu sa te concentrezi la munca sau sa dezvolti noi activitati.

Te ingrijorezi excesiv si te astepti mereu la ce ar putea fi mai rau.

Consumi prea mult alcool sau prea multe droguri.

Nu-ti poti controla agresivitatea si provoci in mod repetat suferinta in jurul tau.

Problemele tale nu par sa se amelioreze in ciuda eforturilor tale si a ajutorului acordat de familie si prieteni.

Daca recunosti unele dintre aceste simptome in comportamentul tau, e timpul sa te gandesti la un psiholog.

noaptea

DEVENIREA. O noapte in desert. (1)

Nu poţi atinge zorile decât străbătând cărările nopţii.
Kahlil Gibran

Un deşert, aşa cum imaginaţia mea îl aduce în faţa ochilor, cu nisipul fin, de un galben cenuşiu, cu dune şi orizonturi atât cât poate cuprinde adâncimea privirii mele, eu, singură în propriul meu întuneric.

Am preferat să păşesc singură dar sigură în întuneric decât să fiu în lumina altcuiva, fiind gata, ca orice căutător care se caută pe sine însuşi, să merg până la capătul deşertului… conştientă fiind că oricât de grea este călătoria, nu pot pierde mai mult decât am – oricat de mult aş pierde!

Nu aveam de unde să ştiu că este o călătorie care mă duce către mine însămi , fiind o cale de a mă transforma în ceea ce sunt cu adevărat.
Călătoresc din locul în care mă aflu în prezent către locul în care am existat dintotdeauna şi mă deplasez în ritmul meu propriu, încet, pentru a observa cât mai mult în jurul meu, fără să am un punct de destinaţie. Nu ştiu încotro mă îndrept, distanţa nu contează, aşa că nu mă pot rătăci în propiul meu deşert, pe propria mea cale.

Pe cer, LUNA NOUĂ cu misterioasele ei lumini jucăuşe, îmi călăuzea paşii şovăielnici, iar milioanele de stele mă copleşeau cu magica lor strălucire.

Aşa, precum cei Trei Magi de la Răsărit, mi-am ales Luna să-mi fie muză şi, tot ea, călăuză în drumul meu către mine.

Aveam să înţeleg mai târziu că Luna reprezintă principiul meu reflexiv, manifestat la nivelul subconştientului prin reacţii automatice, meditative, doar că luna nu are lumina ei proprie, ceea ce mi-a trezit mult mai tarziu întrebarea : ,,cum strălucesc eu ?’’… şi astfel, această reflecţie mi-a adus răspunsul: ,,am nevoie ca eu să strălucesc, să am lumina mea proprie, eu să fiu ,,SOARELE’’.

Cu fiecare pas pe care îl făceam, am perceput infinitatea, eternitatea, nesfârşitul şi am înţeles că exist, am simţit forţa vieţii, iar lumina călăuzitoare era mesagerul ei.

Acum când scriu tot ce mi-a adus “deşertul” în devenirea mea, nu mă gândesc la ce cuvinte să folosesc, ci la emoţiile pe care doresc să le exprim despre cum mă simt în mişcare, ca o acţiune conştientă, ca o expresie a sinelui şi simt cum totul devine o exprimare de sine, propria creaţie a vieţii mele.

În acest miraj ciudat, percepţia mea s-a schimbat şi, în acest “deşert” nemărginit, nu m-am mai simţit atât de mică şi neînsemnată, şi nici nu mai eram singură.